Pic, pic, pic...

Ce ne facem cu oamenii care ne raman in minte, in suflet, in amintiri si care nu mai sunt prezenti zilnic in viata noastra?Cum uitam...sau ar trebui?Daca eu nu vreau?Daca nu pot sa accept ca "trebuie" sa-ti dau drumul?Stange-mi palma in mainile tale si nu ma lasa sa fug..Ia-ma cand ma intorc sa plec, in brate si spune-mi ca indiferent ce se intampla, tu esti acolo in umbra, cu tacerea ta...fara intrebari...cu vesnica ta putere de intelegere din priviri...fara sa ai nevoie de raspunsuri...fiindca fiecare miscare a mea iti da deja raspunsul; iar daca vreodata intr-o seara de vara cand ploua torential afara, iti apar in pragul usii..nu te pierde..ci taci...taci si inchide usa dupa mine...ia-ma-n brate si saruta-ma de parca ne vedem dupa 2 vieti in care ne-am cautat si nu ne-am gasit...lasa stropii de ploaie sa mangaie geamurile..sa creeze muzica,impreuna cu respiratia noastra,  acompaniata de clinchetul cerceilor mei, cand imi dai parul dupa ureche sarutandu-ma usor pe frunte, cu drag, cu intelegere, cu dor, cu pasiune.
Cauta-ma-n abise si-n lucruri triste, cauta-ma-n tine si-n lumea de vise, in ploaie, in ploaie, in noi 2....